GoDLike Comunity
Log in

I forgot my password

Checkpagerank.net
Who is online?
In total there is 1 user online :: 0 Registered, 0 Hidden and 1 Guest

None

Most users ever online was 14 on Sun Feb 05, 2017 3:16 am
Statistics
We have 1651 registered users
The newest registered user is lesn1k

Our users have posted a total of 558 messages in 467 subjects

Referat ISAAC NEWTON

View previous topic View next topic Go down

Referat ISAAC NEWTON

Post by MeG@DaN on Sun Mar 06, 2011 5:29 pm

ISAAC NEWTON


(1643-1727)












Newton a fost un fizician, un fizician înainte de toate. Laboratorul său
uriaş a fost domeniul astronomiei, iar instrumentele sale geniale au fost
metodele matematice. Newton nu s-a lăsat antrenat de latura pur astronomică şi
matematică a activităţii sale, ci a rămas de preferinţă fizician. În aceasta
constă neobijnuita tenacitate şi economia gândirii sale. Până la Newton şi după el, până în
timpurile noastre, omenirea n-a cunoscut o manifestare a geniului ştiinţific,
de o forţă şi o durată mai mare.



Newton a fost primul care şi-a dat seama de aceasta. Spencer ne comunică
următoarele cuvinte ale lui Newton, rostite cu puţin timp înaintea morţii sale
:”Nu ştiu cum arăt eu în faţa lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care
se joacă pe malul mării şi se distrează căutând din timp în timp pietricele mai
colorate decât de obicei, sau o scoică roşie, în timp ce marele ocean al
adevărului se întinde necunoscut în faţa mea”.



Newton s-a născut în anul izbucnirii marelui razboi civil în Anglia, a
fost martorul executării lui Carol I, al domniei lui Cromwell, al restaurării
Stuarţilor, al aşa-numitei “glorioase revoluţii, fără vărsare de sânge” din
1688 şi a murit în vârstă de 85 de ani, când regimul constituţional era consolidat
; el a fost contemporanul lui Petru I şi al lui Ludovic al XIV-lea. Dar
furturile politice n-au lăsat, pare-se, urme adânci asupra vieţii lui Newton.
El a rămas, cel puţin în aparenţă, un “filozof” apolitic, în acel sens larg în
care cuvântul era folosit în vechime.


Viaţa lui
Newton a decurs liniştită, paşnică şi monotonă ; el a murit necăsătorit, iar
călătoriile lui s-au mărginit la mici distanţe, netrecând graniţele Angliei.
Newton s-a bucurat de o sănătate robustă, niciodată nu a avut prieteni apropiaţi,
de o vârstă cu el.


Cu toată
amploarea extraordinară a preocupărilor sale ştiinţifice, Newton nu a fost un
geniu universal, ca Leonardo da Vinci, sau un “polihistor”, ca Leibniz.
Gândirea şi activitatea lui s-au concentrat asupra “filozofiei naturale” sau a
fizicii, matematică şi astronomie.



Preocupările teologice şi istorice ale lui Newton pot fi considerate
doar ca un tribut inevitabil pe care l-a plătit epocii, ca şi mulţi dintre
contemporanii lui, deşi el însuşi era uneori înclinat să considere preocupările
sale în domeniul teologiei şi religiei drept activitatea lui principală.


Newton
s-a născut în satul Woolsthorpe, situat la 10km sud de orăşelul Grantham, în
apropierea ţărmului răsăritean al Angliei.


Despre
originea familiei Newton din Woolsthorpe există foarte puţine informaţii. Până
la dobândirea titlului de nobleţe, Newton se interesa, pare-se, foarte puţin de
strămpşii lui. Cum se întâmplă adeseori, familia îşi amintea, dintre strămoşi,
numai de bunici. Este aevărat că după ce a devenit “sir Isaac”, Newton a
prezentat Camerei heraldice un tablou genealogic oficial, cuprinzând pe toţi
ascendenţii săi până la tatăl stră-străbunicului, John Newton.


În 1656,
mama lui Newton rămăsese văduvă şi s-a înapoiat la Woolsthorpe cu trei copii
– fratele şi surorile lui Isaac. Băiatul avea 15 ani; el putea fi un ajutor în
gospodărie şi mama l-a adus in 1658 de la Grantham înapoi la Woolsthorpe. El a
rămas la ţară 2 ani, un timp destul de îndelungat pentru un adolescent. În
afară de câteva anectode, se ştie foarte puţin despre această perioadă
importantă din viaţa lui Newton, când s-au format caracterul şi înclinaţiile
lui .


În
relatările despre perioada şcolară a vieţii lui Newton, apărute după moartea
sa, este greu să se deosebească faptele reale de legende. În ele se reflectă
clar dorinţa firească de a scoate în evidenţă acele trăsături ale lui care s-au
manifestat cu toată puterea mai târziu. Şcoala din Grantham, unde Newton a
petrecut aproape 5 ani, a avut, probabil, o mare influenţă asupra formării
caracterului său, contribuind la însuşirea matematicii, limbii latine şi a
teologiei, necesare pentru studiile universitare.


Newton
avea pasiunea de a construi jucării mecanice complicate, modele de mori de apă
şi de soare. Copilului îi plăcea să confecţioneze zmeie, pe care, uneori, le
înălţa noaptea, agăţându-le felinare de hârtie colorată şi răspândind cu
această ocazie, în glumă, zvonuri despre o nouă cometă. Soţul nepoatei lui
Newton, Condwitt, povesteşte că acesta considera drept prima sa experienţă de
fizică aceea pe care a făcut-o în anul morţii lui Cromwell (1658), şi anume:
dorind să determine puterea vântului în timpul furtunii, el a măsurat lungimea
săriturii sale proprii în direcţia vântului şi în sens contrar.


Mai multe
mărturii confirmă că Newton avea talent la desen. Pe pereţii camerei sale din
casa farmacistului erau atârnate desene, portrete ale conducătorilor şcolii de la Grantham, chipul regelui
Carol I (acest tablou din camera lui Newton ne permite să ne facem o idee despre
sentimentele sale politice regaliste în epoca lui Cromwell). Sub chipul regelui
se aflau versuri, pe care vechii biografi le atribuiau lui Newton însuşi.


Perioadei
de la Grantham
îi aparţine singura, după cât se pare, idilă din viaţa lui Newton. În casa
farmacistului Clark el s-a împrietnit cu mica miss Storey, pe care o creştea
farmacistul. Mai târziu, prietenia, după presupunerile biografilor, s-a
transformat în dragoste şi s-a pus la cale căsătoria lor. Ulterior însă, când
Newton s-a hotărât definitiv pentru cariera universitară, el a renunţat la
intenţia de a se căsători. După tradiţia
medievală, membrii colegiului trebuiau să rămână celibatari. Mistress Vincent
(fostă miss Storey) îşi amintea la bătrâneţe că Newton era un tânăr tăcut,
gânditor şi serios, care participa fără plăcere
la jocurile tovarăşilor săi. El prefera să rămână acasă, chiar în
societatea fetelor, cărora le făcea adeseori măsuţe, dulăpioare şi alte
jucării. Îi plăcea de asemenea, după spusele ei, să culeagă ierburi de leac.


Până la
sfârşitul vieţii, Newton a întreţinut raporturi de prietnie cu tovărăşia
jocurilor sale din copilărie, a ajutat-o şi a vizitat-o ori de câte ori venea
prin locurile natale. Fosta miss Storey a murit în vârstă de 82 de ani,
supravieţuindu-i. Casa farmacistului din Grantham era astfel, în multe
privinţe, plăcută lui Newton. Se spune că în cursul deselor sale drumuri la
bâlciul din Grantham, tânărul fermier uita de însărcinările gospodăreşti care I
se dădeau, lăsa calulu în paza bătrânului servitor care îl însoţea şi petrecea
ore în şir la familia Clark.


O dată cu
mutarea la Cambridge
intervine o schimbare radicală în viaţa lui. Interesele familiale, ale
gospodăriei, cunoştinţele şi prietenii, toate sunt uitate în atmosfera austeră
de la Trinity-College.


Singurul
profesor al lui Newton care a exercitat efectiv o mare influenţă asupra lui a
fost Isaac Barrow, primul profesor care a ocupat catedra Lucas. Isaac Barrow
(1630-1667), tânăr profesor pe vremea studenţimii luiNewton, a devenit,
probabil mai târzium prietenul său.


Cum s-a
desfăşurat viaţa de zi cu zi a lui Newton în primii ani la Cambridge? Despre
aceasta s-au păstrat puţine date. Se ştie că uneori lua parte la chefuri
studenţeşti şi juca cărţi. Probabil însă pentru a nu se singulariza printre
ceilalţi.


Tânărul
Newton a fost econom şi ordonat în cheltuielile sale; el cheltuia sume mai
importante numai pe cărţi şi aparate ştiinţifice. Veniturile lui, din momentul
când a devenit membru al colegiului, au fost destul de importante, atingând
200-250 de lire sterline pe an. Cu o asemenea sumă pe vremea aceea se putea
trăi comfortabil, mai ales în provincie.



Societatea regală a devenit arena principală a luptei şi a victoriilor
ştiinţifice ale lui Newton. De la 30 noiembrie 1703 şi până la sfîrşitul
vieţii, el a fost preşedintele acestei societăţi.



Telescopul lui Newton a devenit curând un obiect de mândrie naţională în
Anglia şi aparatul preferat al astronomilor englezi. Multe eforturi pentru
perfecţionarea lui s-au făcut de către Halley, încă din timpul când trăia
Newton. El însuşi a continuat să lucreze, cel puţin 10 ani, la îmbunătăţirea
aparatului. În Optica se menţionează
faptul că în 1681-1682 el a încercat să înlocuiască oglinda metalică cu un
menisc de sticlă, acoperit cu mercur pe partea convexă. Telescopul-reflector a
fost folosit cu mult succes pentru descoperiri astronomice foarte importante de
W. Herschel, care a construit în 1789 un instrument, a cărui oglindă avea un
diametru de 122cm . În secolul al XIX-lea, lordul Ross a construit un reflector
şi mai mare, cu o oglindă al cărei diametru a atins 182cm. Cu ajutorul acestui
telesscop au fost descoperite, printre altele, nebuloasele spirale, adică
universuri noi, corespunzătoare galaxiei noastre.



Telescopul lui Newton poate fi considerat drept un preludiu la toată
activitatea lui ulterioară.


Aşa cum
într-o uvertură, care percede o mare piesă muzicală, motivele principale se
împletesc, tot astfel în telescopul lui Newton se pot urmări izvoarele tuturor
direcţiilor principale ale gândirii şi activităţii sale ştiinţifice ulterioare.


Ocolirea
aberaţiei cromatice a constituit începutul tuturor cercetărilor optice ale lui
Newton ; căutarea aliajului potrivit
pentru oglizi a contribuit, probabil, într-o măsură însemnată la cercetările
sale chimice ulterioare şi la competenta conducere a Monetăriei. Scopul direct
al telescopului – lumea aştrilor – l-a atras pe Newton spre problemele de bază
ale mecanicii cereşti ale astronomiei. În fine, munca sterilă cu suprafeţele
nesferice, care a precedat reflectorul, era legată în mod inevitabil de
geometria secţiunilor conice şi de problemele generale ale analizei.


După
acest preludiu cu telescopul, s-au succedat fazele cele mai importante ale
vieţii ştiinţifice a lui Newton. La o săptămână de la admiterea lui ca membru
al Societăţii regale, el scrie următoarele rânduri semnificative secretarului
societăţii, Oldenburg: “N-aţi putea să-mi comunicaţi în apropiata dv.
Scrisoare, cât timp vor mai dura şedinţele săptămânale ale Societăţii, căci eu
doresc să supun aprobării Societăţii regale o comunicare asupra unei
descoperiri în fizică, descoperire care m-a dus la constrirea telescopului. Nu
mă îndoiesc că acest referat va fi mai plăcut decât comunicarea despre aparat ;
căci după judecata mea, este vorba de cea mai remarcabilă, dacă nu şi cea mai
importantă descoperire care s-a făcut vreodată cu privire la fenomenele
naturii.”


Newton
s-a antrenat în polemică, a trebuit să scrie criticilor scrisori lungi, care
treceau prin mâinile secretarului Societăţii regale – Oldenburg. Îl iritau
obiecţiile nefondate, era jignit când concluziile sale erau calificate ipoteze
– cuvant pe care nu-l putea suferea. “Ştiţi – scria el lui Oldenburg – că
adevărata metodă de a descoperi însuşirile lucrurilor constă în a le deduce din
experienţă. V-am mai spus că teoria mea este concludentă pentru mine… nu numai
pentru că sunt infirmate toate presupunerile contrarii, ci şi pentru că decurge
din experienţele pozitive şi hotărâtoare.”


Răspunzând
pentru a doua oară iezuitului Paradis prin intermediul lui Oldenburg, Newton
repetă din nou, iritat: “ Trebuie să observ, înainte de toate, că teoria mea
despre refracţia luminii şi despre culori constă exclusiv în determinarea unor însuşiri ale
luminii fără a emite vreo ipoteză despre originea ei ”.


Dacă
ţinem seama că Newton a lucrat şi în domeniul acusticii, cel puţin teoretic,
vedem că urmele activităţii sale pot fi constatate în toate domeniile fizicii :
în mecanică, în căldură, în teoria despre sunet, lumină, electricitate şi
magnetism şi în domeniul acelor fenomene, care astăzi sunt reunite sub
denumirea de “fizică moleculară”.


Newton
era, fără îndoială, un om profund relegios şi în afară de aceasta, un teolog
erudit. În 1703 Locke scria nepotului său King: ” Newton este într-adevăr un
savant remarcabil, nu numai datorită uimitoarelor sale realizări în domeniul
matematicii, ci şi în teologiei, graţie vastelor sale cunoştinţe în sfânta
scriptură, puţini putându-se compara cu el ”. Newton se bucura de asemenea mare celebritate ca teolog şi în
cercuri mai largi.


Triumful
ştiinţific al lui Newton în ultimele decenii se împletea într-un anumit grad cu
o bunăstare exterioară: onorurile palatului, respectul discipolilor, îngrijire
bună acasă. Nepoata sa a continuat să locuiască la el şi nu s-a despărţit de el
nici după ce s-a măritat a doua oară cu Condwitt. Bătrâneţea lui a fost
liniştită, fără complicaţii şi zguduiri bruşte. Abia la vârsta de 80 de ani s-a
constatat la Newton
o afecţiune serioasă a băşicii, însoţită de o litiază. Cu toate că deţinea o
funcţie înaltă, el a rămas până în ultimele zile modest şi simplu în relaţiile
cu oamenii şi în îmbrăcăminte. După mărturia multor contemporani, în
înfăţişarea sa exterioară Newton nu avea nimic deosebit, care să atragă atenţia.
Era de statură sub-mijlocie, îndesat şi cu o privire vie şi pătrunzătoare.
Numărul destul de mare de portrete în ulei confirmă părerile contemporanilor
săi. Newton se bucura de o sănătate excelentă ; până la sfârşitul vieţii sale
el a pierdut doar o singură măsea şi şi-a păstrat până la sfârşit un păr des şi
frumos, de un alb splendid la bătrâneţe, după mărturia lui Condwitt. Părul şi-l
lega uneori cu o fundă. Newton nu era un bun tovarăş de conversaţie, fiind
mereu cufundat în gânduri. În legătură cu aceasta s-au păstrat multe anectode
despre felul său de a fi distrat. Econom şi socotit, el îşi ajuta întotdeauna
cu plăcere prietenii şi rudele. După moartea sa a rămas o moştenire importantă,
de 32 000 lire sterline.


Starea
sănătăţii lui Newton s-a înrăutăţit vizibil în 1725. În acest an Londra a fost
vizitată de preceptorul lui Ludovic al XV-lea, abatele Alary, şi Newton a putut
prezida încă şedinţa solemnă a Societăţii regale, ţinută cu acest prilej.


Din 1725
Newton şi-a încetat de fapt serviciul la Monetărie şi şi-a predat funcţiile soţului
nepoatei sale – Condwitt. El a fost mutat la Kensington, iar pe 28
februarie 1727 el merse la londra pentru a prezida şedinţa Societăţii regale.
La înapoiere în Kensington, la 4 martie, el a avut o criză de litiază. Câteva
zile mai erau speranţe că Newton se va însănătoşi; la 18 martie Newton mai
citise ziarele şi avusese o convorbire cu medicul ău şi cu Condwitt. În seara
aceleiaşi zile el şi-a pierdut cunoştinţa şi a murit liniştit în noaptea de 20
spre 21 martie, în vârstă de 84 de ani. Corpul lui Newton a fost adus dee la Kensington la Londra şi
înmormântat în cadrul unei ceremonii solemne la Westminster. Peste
patru ani, rudele lui Newton au ridicat la mormântul său un monument cu chipul
lui, decorat cu diferite embleme şi simboluri.


Epitaful
de pe mormânt are următorul text:





“Aci se
odihneşte sir Isaac Newton, nobil, care cu o raţiune aproape divină a
demonstrat cel dintâi, cu făclia matematicii, mişcarea planeteler, căile
cometelor şi fluxurile oceanelor.


El a
cercetat deosebirile razelor luminoase şi diferitele culori care apar în
legătură cu acesta, ceea ce nu bănuia nimeni înaintea lui. Interpret
sârguincios, înţelept şi corect al naturii, al antichităţii şi al sfintei
scripturi, el a afirmat prin filozofia sa măreţia Dumnezeului atotputernic, iar
prin caracterul său exprima simplitatea evanghelică. Să se bucure muritorii, că
a existat o asemenea podoabă a speciei umane. Născut la 25 decembrie 1642,
decedat la 20 martie 1727”.
avatar
MeG@DaN
Administrator
Administrator

Mesaje : 465
Data de inscriere : 17/12/2010
Localizare : Acasa

http://godlike.forumclan.com

Back to top Go down

View previous topic View next topic Back to top


 
Permissions in this forum:
You cannot reply to topics in this forum